Concurs de Orientare | PRO DEO

26291413650_fa49d41249_o

Odată cu venirea primăverii au început să se diversifice și să se înmulțească activitățile clubului. În data de 21 aprilie 2016, am organizat și participat la un concurs de orientare în Pădurea Făget, cu elevii de clasa a IV-a, de la școala PRO DEO, sub coordonarea învățătoarei lor, Alexandra Spătar, și a altor însoțitori.

În jurul orei 12 ne-am adunat toți cei care am dorit să participăm la organizarea traseului pentru concursul de orientare și am început să ne împărțim sarcinile. Ce aveam noi de făcut era să formăm un traseu principal care se întindea de la punctul de START până la cel de FINISH, dar pe care se putea merge doar dacă elevii răspundeau corect la întrebările puse din loc în loc pe copaci. Întrebările au fost alcătuite de învățătoarea lor, pe baza unor texte învățate de ei la disciplina Matematică Biblică. Fiecare răspuns posibil avea un traseu, care era marcat de un semn anume (ex: cruce galbenă, dungă roșie, triunghi albastru). Semnele au fost confecționate de elevi la școală. Dintre cele 3-4 răspunsuri posibile, doar unul era corect, care ducea pe traseul principal. Activitatea de creare a traseelor corecte și incorecte a fost antrenantă și distractivă! Trebuia să alegem copacii potriviți, pentru a se vedea mai greu marcajul de la cel anterior și să fie la o distanță potrivită. Ne-am împărțit în 3 echipe și fiecare a mers pe construirea unui traseu de la copacul cu întrebarea, iar întoarcerea de pe traseele greșite era mai grea, având în vedere faptul că ne-am rătăcit puțin atunci când nu ne luam puncte de reper. A fost o vreme bună, cu soare care se strecura printre frunzele copacilor, dându-ne o dispoziție bună și mai multă energie. După ce am terminat toate cele 10 întrebări de pus pe copaci și de construit toate traseele, am așezat și ultimul semn – cel de FINISH, care descoperea o panoramă frumoasă, la fel ca și cel de START.

După ce am reușit să ne odihnim puțin, au ajuns și copiii, dar vocile lor se auzeau încă cu câteva minute înainte să ajungă, erau foarte nerăbdători și energici. Ne-am întâlnit cu ei la punctul de pornire, unde Paul a explicat câteva aspecte importante pentru o bună organizare și pentru a nu interveni incidente neplăcute, apoi ne-am grupat în 4 echipe, fiecare echipă având un însoțitor cu care a venit și câte doi membri ai CMC29. Eu cu Alex am stabilit niște reguli suplimentare pentru echipa noastră, pentru a semnala ușor și repede dacă unul dintre ei rămâne în urmă sau o ia pe alt traseu și anume: fiecare membru din echipă trebuia să își aleagă un alt membru al echipei de care să aibă grijă, care la rândul lui avea grijă de altul. Fiecare echipă era cronometrată de la START până la FINISH. Am pornit în fugă fiecare echipă pe rând, copiii fiind foarte competitivi si alergându-ne serios de la un semn la altul. Spre surprinderea noastră, vedeau foarte repede următorul semn, foarte rar am stat mai mult de câteva secunde să caute celălalt copac marcat. Elevii echipei din care am făcut parte au fost cu lecțiile învățate și au răspuns corect de cele mai multe ori, iar în puținele cazuri în care au greșit, am pierdut foarte puțin timp așteptând, deoarece ei și-au dat seama repede de răspunsul corect și am continuat să urmăm traseul principal (corect). Când vedeam echipa anterioară în fața noastră, luam o pauză pentru a le da timp să meargă mai departe, fără a-i influența pe elevii din echipa noastră în legătură cu traseul, iar în această pauză jucam „Cireșica” , vorbeam despre istorie și geografie și despre animalele lor de acasă, sau orice altceva le venea lor în minte. Fiecare întrebare la care ajungeau avea și un cuvânt-cheie, iar când ajungeam la FINISH, cronometrul nu se oprea până nu alcătuiau corect propoziția formată din acele cuvinte-cheie. Pentru echipa noastră a fost foarte ușor, deoarece un băietel a alcătuit-o din prima. După ce au ajuns toate echipele, copiii s-au adunat și povesteau entuziasmați aventura prin care au trecut, cât de repede au văzut ei semnele și cum au alergat, în timp ce noi ne trăgeam sufletul după cât am alergat cu ei. Ne-am îndreptat spre locul în care ne-am întâlnit la început, pentru a anunța echipa câștigătoare și pentru a-i premia pe fiecare în parte pentru istețimea, agilitatea, munca în echipă, spiritul de observație și că au fost ascultători, fapt pentru care nu a avut loc niciun incident neplăcut.

Echipa câștigătoare a fost echipa din care eu și Alex am făcut parte. Copiii erau foarte bucuroși, săreau, strigau și se îmbrățișau între ei și pe noi, iar noi, parcă nu ne distingeam printre ei, eram la fel de entuziasmați și ne-am molipsit. I-am felicitat, am făcut poze și ne-am luat rămas-bun cu greu, mulțumindu-ne că am făcut posibilă această experiență frumoasă atât pentru ei, cât și pentru noi.

Diana Hrănian, membru CMC29

Studentă FPSE Cluj-Napoca

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s