Am ales sa scriu acest articol dupa 5 ani de la expeditia din Rodeni pentru ca a fost o iesire faina. In fiecare an in luna septembrie CMC29 organizeaza o expediție de 4, 5 zile. Pana in 2015 expedițiile din Septembrie le faceam in Muntii Fagaras insa de data asta am zis sa schimbam putin traditia si sa mergem in Muntii Rodnei.
Ne-am planificat sa parcurgem toata creasta principala de la V la E cu punctul de plecare din Romuli. Asa ca ne-am urcat in tren Joi dimineata devreme, Seriu A, Sergiu M, Dani P, Vasi, Ligi, Rebeca, Andreea si cu mine. Am ajuns in statia de tren Romuli, o statie veche, parasita cu registre vechi imprastiate prin fosta sala de asteptare. Ne-am pregatit rucsacii de drum dupa un mic dejun servit in graba. Am pornit la drum fiind prima data asfaltat, apoi pietruit pana la o cabana veche parasita de unde a inceput distractia. Am intalnit un izvor cu apa minerala inainte de a incepe poteca prin padure.
Rucsacii pregatiti de 4 zile cu mancare, haine, cort si toate cele apasau fara mila pe umerii plini de incredere ca dupa urcus urmeaza peisaje faine si panta mai domoala. Sperantele si incurajarile nu isi mai faceau efect mai ales pentru cei care erau petru prima data intr-o expeditie serioasa. La iesirea din padure am facut o pauza de pranz apoi un somn bun de mai bine de o ora dupa care am pornit din nou la drum cu speranta ca dupa varful din fata vom campa. Cu cat ajungeam mai aproape de el parca se departa mai mult de noi. Era seara, nu ajunsesem inca, insa calculele erau facute trebuia sa ajungem la lac si sa campam acolo. Oboseala si diferenta de nivel facuta dintr-o data ne-a terminat bateriile si pauzele erau tot mai dese si tot mai lungi. Sub pretextul ca stam sa culegem afine mai lungeam pauzele si distanta dintre noi se marea considerabil.
Am ajuns la lac. Era seara, am montat corturile la lanterna, doi motociclisti(enduro) isi cautau berile lasate de cateva luni la rece in apa limede a lacului. Eram obositi aveam nevoie doar de papa si odihna. Vremea era perfecta. Cerul senin cu o gramada de stele, da cine sa le admire dupa o zi atat de solicitanta.
Ne-am trezit parca in alta lume. Totul era diferit in comparatie cu seara dinainte. O turma de oi cu ciobanii curiosi venise sa verifice cati turisti au mai venit pe la lac. Eram putini suspiciosi sa lasam corturile fara ca nimeni sa le pazeasca stiind ca ciobanii din zona cauta mancare, tigari si bautura in bagajele turistilor. Am facut cateva diversiuni vorbind tare despre cine „sta” la corturi si cine „pleaca” apoi au plecat toti si eu am ramas pe langa corturi.
Trebuia sa facem Vf. Pietrosul cu rucsacii de tura si sa ne intoarcem sa dormim in acelasi loc. Si pentru ca de fiecare data ne place sa o luam „pe ulei” evident am pronit spre varf pe la Lacurile Buhaiescu I, II si III. Dupa ce am vazut ca ciobanii au plecat am pornit si eu dupa intreaga trupa.
Vremea a tinut cu noi si am avut parte de panorama perfecta de pe Varful Pietrosu 2303m spre intreaga creasta a muntilor Rodeni pe unde urma sa mergem zilele urmatoare, spre Borsa, lacul Iezer si evident spre V zona de unde urcasem cu o zi inainte.
Ne-am intors la corturi cu o mica oprire la Lacul Buhaiescu. Apa lipede cu o culoare verde albastruie era rece ca gheata cu toate ca afara era soare si vreme perfecta. Am ajuns la corturi dupamasa avand timp sa ne relaxam si sa preparam linistiti mancarea pentru cina. Nu au lipsit supele la plic si pireul fara gust facut din fulgi de cartofi. Dar ce mai conteaza cand esti cazat la aproximativ 2000 m altitudine si conditii nu doar de 5 stele ci mii de stele.
Dimineata am strans corturile dupa un mic dejun luat sub primele raze ale soarelui. Pornim la drum pe banda rosie – traseul principal de creasta. Ne asteapta o zi plina. Avem de parcurs mai mult de jumate din creasta principala a muntilor Rodnei. E foarte cald, pantele si coborarile alterneaza insa soarele isi face de cap. Masa de pranz am luat-o fiecare cautandu-si un loc ferit de soare. Apa incepea sa se termine si sursele de apa erau doar in apropiere de locul de campare. Am pornit la drum cu bomboane si cioco in buzunare. Spre dupamasa am ajus epuizati la un izvor unde ne-am facut provizii cu toate ca stiam ca in locul de campare vom avea apa suficienta.
Daca mai aveam o zi in plus la dispozitie reuseam sa ajungem pana la Vf. Ineu si sa coboram in localitatea Rodna insa pentru anul acesta traseul nostru l-am gandit pana aici. Eram in saua Galatiului si soarele incepea sa coboare spre apus. Ne-am indreptat spre lacul Stiol, loc de campare pentru pantofari. Accesul este destul de usor din Borsa cu masina de teren sau cu telesacunul. Am continuat pe langa lac spre Cascada Cailor. A urmat o coborare nervoasa dupa o zi solicitanta de mers prin canicula. Am coborat mai mult in fund de cat pe picioare.
Surpriza! cautam cascada cailor, nicaieri…? Stiam ca aici trebuie sa fie. Un firicel mic de apa se prelingea de sus printre carapaturile stancilor. A da era super seceta, la ce sa teastepti? Am facut cateva poze pentru documentare si ne-am indreptat spre baza muntelui sa cautam un ultim loc de campare.
Am gasit o poienita super linistita, am pregatit ultima cina si am incercat sa inventariem toate chestiile de prin rucsac inclusiv mancarea ce am carat-o in plus. Eh, am rezistat si a fost o expeditie reusita.
Pentru ca legaturile din Borsa sunt destul de dificile am pornit dimneata spre orasul Borsa pentru a ajunge cursa de Cluj de la 13, daca imi aduc bine aminte. Dupa disputa de pe munte dintre Cola si Pepsi am savurat fiecare lichidul negru preferat. Pe autocar la intoarcere ne uitam spre munte si nori negrii se adunau deasupra lui si da ce poti zice….ce bine ca am plecat la momentul potrivit!
Paul C 17.03.2020 – amintiri
Clubul Montan Carpati 29 